Cine a fost contraamiralul August Roman?

Contraamiral ROMAN August (n. 10 august 1892, Buzău – m. 13 mai 1984 , București).

Părinții: Eugenia- Chirichita și Tadeu Roman.

Studii: a absolvit cursurile primare, gimnaziale și liceale în orașul natal, Academia Navală din Livorno (1911-1914), în timpul războiului italo- turc (29 septembrie 1911- 18 octombrie 1912) participând activ la acest război ambarcat în Marina Militară italiană, Școala de Aplicație a Marinei și Cursul de Informații pentru ofițeri superiori (1923 – 1924), Școala Navală de Război din Paris (1 nov. 1925- 1 nov. 1926), stagiu pe nava germană cu vele A.L.SCHLAGHETER (1 nov. -20 dec. 1938).

Grade: sublocotenent (1914), locotenent (1 sept. 1916), căpitan (1 sept. 1917), locotenent- comandor (1 iun. 1927), căpitan- comandor (10 mai 1934), comandor (27 febr. 1939) și contraamiral (23 martie 1944 , Î.D.R. nr. 617/1944).

Carieră: a activat ca ofițer la bord în cadrul Diviziei de Dunăre (19 iunie- 1 noiembrie 1914), M.C.G. (16 aprilie 1917), detașat la Ministerul de Externe (1 iulie 1918), Flotila Fluvială (5 noiembrie 1918 – 1919), Comandamentul Marinei (30 ianuarie 1920), în disponibilitate (1920- 1922), rechemat în cadrele active la Divizia de Mare (20 februarie 1922, Î.D.R. nr. 1 101/1922), comandantul torpilorului ZBORUL (7 aprilie 1922), ambarcat pe distrugătorul MĂRĂȘTI (14 mai 1922), comandantul torpilorului NĂLUCA (17 decembrie 1922), comandantul canonierei DUMITRESCU (12 iulie 1923), ofițer cu artileria pe distrugătorul MĂRĂȘEȘTI (4 octombrie 1923), comandantul canonierei DUMITRESCU din subordinea Școlii Navale Constanța (18 aprilie 1923), statul-major al Comandamentului Marinei. Șeful Statului Major al Marinei, comandorul Eugeniu Roșca, aprecia că „se plasează printre cei mai buni ofițeri de stat-major pe care-i are Marina Militară”.

La 1 iulie 1937 a fost numit profesor titular la Școala Superioară de Război, fiind secretar al comisiei de examen pentru Secția Marină și profesor pentru cursurile de stat-major, Legături și Transmisiuni Marină-Armată, Marine străine, Geografie și Politică navală, de care, în aprecierea generalului Paul Teodorescu, directorul Școlii Superioare de Război, „s-a achitat foarte bine”.

A participat la recepționarea navei- școală MIRCEA. „Cu un echipaj redus, după ce-l pregătește, pleacă cu nava în țară, unde sosește în perfecte condițiuni, după o călătorie lungă făcută cu un personal nu destul de antrenat. Grație calităților sale excepționale de marinar, militar și instructor, a întreprins apoi prima călătorie cu elevii Școlii de Marină în Marea Mediterană cu rezultate apreciabile ”, menționa viceamiralul Petre Bărbuneanu.

La 1 martie 1941 a preluat comanda Escadrilei de Distrugătoare, comandantul Diviziei de Mare considerându-l un „marinar de nădejde și prea bun comandant de distrugător , pregătit pentru războiu”.

La 20 ianuarie 1942 a fost numit șef al Statului Major al Marinei în C.M.R., iar la 1 aprilie 1943 secretar general S.S.M.

Prin Î.D.R. nr. 1 775/4 octombrie 1944, la 28 septembrie 1944 a fost numit comandantul F.N.M. În această calitate s-a ocupat de îmbunătățirea condițiilor de cazare și de buna adaptare a nucleelor de echipaj adunate la Periș.

Prin Î.D.R. nr. 2 150/4 noiembrie 1944, la 1 noiembrie 1944 a devenit ministru subsecretar de stat pentru Marina în S.S.M., iar prin Î.D.R. nr. 1 181/12 aprilie 1945 la 5 martie 1945 a obținut funcția de șef al St.M.M. (Comandant al Marinei Regale), pe care a exercitat-o până la 1 aprilie 1946.

Prin Î.D.R. nr. 2 497/9 august 1946 a fost trecut în cadrul disponibil.