„Când marea” Când marea turbează de valuri împinsăȘi-și scutură coama de spume și vânt,Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,Când tunete cânt; Atunci printre nouri, prin vânt și prin undeO rază de aur se toarce ușorȘi-n fundul sălbatec al mărei pătrundePrin vânt și prin nor. Ce caută raza din ceruri venită,Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,Ce caută-n mare, în noaptea-i cernităUnd-razele pier? În fundul cel umed al mărei turbate,În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,Lucește o steauă în piatră schimbată,În mărgăritar. E-amantul a stelei ce palidă treceȘi-aruncă prin nori a ei rază de nea,E-amantul căzut dintre stele, ce receÎn mare murea.