PIESE DE TEZAUR
DIN PATRIMONIUL MUZEULUI NAȚIONAL AL MARINEI ROMÂNE
Ştiinţa şi tehnologia au influenţat viaţa oamenilor şi au schimbat societatea într-un mod specific, dar esenţial. Evoluţia istoriei a fost marcată de realizări în ştiinţă şi tehnologie, iar istoria navală nu face excepţie de la regulă. Colecţiile de istorie a ştiinţei şi tehnicii ajută publicul de toate vârstele să înţeleagă mai bine lumea în care au trăit înaintaşii, dar şi pe cea în care trăim azi şi, de ce nu, lumea de mâine.
Există opinii, potrivit cărora, până nu de mult, ştiinţa a fost negată ca parte a culturii în civilizaţia occidentală. Într-adevăr, există o lungă tradiţie de separare academică între cele două culturi: cea ştiinţifică şi cea umanistă, dar ştiinţa şi societatea s-au dezvoltat împreună şi nu pot fi separate din punct de vedere istoric. În muzeele moderne cele două tipuri de cultură trebuie apropiate deoarece ele şi-au influenţat reciproc dezvoltarea şi acest aspect trebuie avut în vedere când informaţia se prezintă pentru public.
În România există peste 70 de muzee care au colecţii de istoria ştiinţei şi tehnicii, cu un patrimoniu estimat la peste 45.000 de piese. Muzeul Naţional al Marinei Române, muzeu al istoriei navale româneşti, prin chiar specificul său este beneficiarul unei valoroase asemenea colecţii, care, prin modul de a fi prezentată, nu face abstracţie de factorul uman, de interrelaţia dintre ştiinţă şi societate, fiecare exponat marcând evoluţia în domeniu într-o anumită etapă istorică.
Organizată tematic şi cronologic, Colecţia de istorie a ştiinţei şi tehnicii de navigaţie din patrimoniul Muzeului Național al Marinei Române, cuprinde, în majoritate, obiecte originale, cum sunt instrumente de navigaţie, ancore şi elice, lentile de faruri, motoare şi artilerie navală. Piesele importante din punct de vedere memorialistic, cu o vechime apreciabilă, unicat sau cu o frecvență foarte rară, au fost clasate în Patrimoniul Cultural Național la categoria Tezaur. Toate aceste exponate, cu o deosebită valoare ştiinţifică şi documentară, conturează în faţa publicului interesat adevarata istorie a navigaţiei.
ALIDADĂ CU CONTRAGREUTATE ŞI PLATOU DIN ALAMĂ
Nr. Inv. 350
Autor: „N.V. OBSERVATOR”, Rotterdam;
Datare: secolul al XIX-lea;
Material: bronz, alamă;
Instrument: este alcătuită dintr-un cerc azimutal pe care sunt inscripţionate punctele cardinale şi intercardinale şi gradaţiile de la 0° la 360°; alidada propriu-zisă şi platonul sunt fixate pe un cadru semioval cu contragreutatea pe centru având la bază piciorul cu orificiile de fixare; instrumentul este absolut necesar în navigaţia astronomică;
Istoric: a fost concepută în 1580 de E. Vright; a fost în dotarea navelor militare şi comerciale româneşti;
Frecvenţă: redusă.
ANCORĂ COMUNĂ MODEL VECHI CU BRAŢE FIXE ŞI TRAVERSĂ DE LEMN
Nr. Inv. 34
Autor: necunoscut;
Datare: secolul al XII-lea;
Material: fier forjat, lemn;
Dimensiuni: lungime fus-2,50 m, distanţa între braţe-1,60 m, lungime traversă: 1,95 m;
Instrument: este compusă din fus, terminat în partea superioară cu traversa şi inelul de ancoră; la bază, din fus se deschid braţele, în unghi de 60°, terminate cu palmele triunghiulare turnate cu feţele spre interior;
Istoric: acest tip de ancoră a constituit un pas înainte în perfecţionarea dispozitivelor de ancorare, traversa de lemn, al cărui rol era acela de a plasa ancora pe fundul apei cu ghearele către pământ a precedat traversa metalică care apare la jumătatea secolului al XVIII-lea; astăzi, această ancoră de proporţii mult reduse, mai poate fi întâlnită pe velierele de cabotaj;
Frecvenţă: frecvenţă redusă.
ANCORĂ AMIRALITATE
CU TRAVERSĂ METALICĂ
Nr. Inv. 25
Autor: necunoscut;
Datare: secolul al XIV-lea;
Material: fier forjat;
Dimensiuni: lungime fus-2,60 m, lungime traversă-1,80 m, distanţa între braţe-1,80 m, greutate-1.200 kg;
Instrument: se compune din fus prevăzut la partea superioară cu inelul de care se leagă cheia cu ajutorul unui splint şi orificiul prin care trece traversa; la bază, din fus se desfac braţele în unghi de 50°, având la extremitate palmele cu feţele spre interior;
Istoric: a fost inventată în anul 1846 şi perfecţionată în 1853 de lt. William Rodgers din marina engleză. Ancora, cu mult diferită de cele folosite până atunci la noi în ţară, a fost folosită pe bricul „Mircea” şi pe canonierele Marinei Militare; azi mai pot fi întâlnite pe veliere şi ca ancorot pe navele mari;
Frecvenţă: frecvenţă redusă.
ANCORĂ COMUNĂ MODEL VECHI CU BRAŢE FIXE ŞI TRAVERSĂ DE LEMN
Nr. Inv. 7
Autor: necunoscut;
Datare: secolul al XV-lea;
Material: fier forjat, lemn;
Dimensiuni: lungime fus-2,40 m, lungime traversă-2,30 m, distanţa între braţe-1,50 m;
Instrument: se compune din fus prevăzut la partea superioară cu traversa de lemn şi inel de lanţ; la partea inferioară fusul se prelungeşte în părţi cu braţele, făcând fiecare cu acesta un unghi de cca 60°. Palmele sunt triughiulare şi plate, turnate la extremităţile braţelor cu feţele înăuntru. Traversa este compusă din două grinzi fixate în buloane; la mijloc are o secţiune pătrată prin care trece fusul.
Istoric: acest tip de ancoră a constituit un pas înainte în perfecţionarea acestui dispozitiv menit să imobilizeze nava; traversa de lemn, al cărui rol era acela de a plasa ancora pe fundul apei cu ghearele către pământ a precedat traversa metalică care apare la jumătatea secolului al XVIII-lea; astăzi această ancoră de proporţii mult mai reduse, mai poate fi întâlnită pe micile veliere de cabotaj;
Frecvenţă: frecvenţă rară.
ANCORĂ DE CORABIE CU 4 BRAŢE FIXE
Nr. Inv. 28
Autor: necunoscut;
Datare: secolul al XV-lea;
Material: fier forjat;
Dimensiuni: lungime fus-2,50 m, distanţa între braţe-1,15 m, greutate-1.000 kg;
Instrument: este compusă din fus, terminat în partea superioară cu inelul de prindere a lanţului sau a parâmei, iar în partea inferioară cu diamantul în care sunt forjate cele 4 braţe;
Istoric: tip de ancoră medievală, folosită până în secolele XVIII-XIX; folosită în special pe galere şi ambarcaţiuni de construcţie arabă; în Marea Neagră au fost descoperite câteva exemplare complete de diferite mărimi;
Frecvenţă: frecvenţă redusă.
ANCORĂ AMIRALITATE CU TRAVERSĂ METALICĂ
Nr. Inv. 36
Autor: necunoscut;
Datare: 1846-1853;
Material: oţel;
Dimensiuni: lungime fus-3,54 m, distanţa între braţe-2,50 m, lungime traversă: 3,54 m, greutate-3.400 kg;
Instrument: este compusă din fus, terminat în partea superioară cu inelul de lanţ şi orificiul prin care trece traversa; la bază, din fus se deschid braţele având la extremitate palmele care se deschid în interior;
Istoric: acest tip de ancoră a fost inventată în anii 1846-1853, de lt. Wiliam Rodgers din marina britanică, revoluţionând sistemele de ancorare de până atunci; se mai folosesc şi astăzi pe veliere şi ca ancorot pe navele mari;
Frecvenţă: unicat ca mărime în colecţia muzeului.
ANCORĂ AMIRALITATE CU TRAVERSĂ METALICĂ
Nr. Inv. 494
Autor: necunoscut;
Datare: 1938;
Material: oţel;
Dimensiuni: lungime fus-3,40 m, distanţa între braţe-2,20 m, lungime traversă-2,70 m, greutate-2.000 kg;
Instrument: este compusă din fus la jumătatea căruia se află un colier cu inel pentru manevra ancorei; în partea superioară a fusului se află traversa şi inelul de lanţ, iar la bază diamantul din care se deschid cele două braţe;
Istoric: ancora amiralitate a fost inventată în anii 1846-1853 de lt. Wiliam Rodgers din marina engleză revoluţionând sistemele de ancorare de până atunci; a fost în dotarea celebrei nave-şcoală „Mircea”;
Frecvenţă: unicat.
BAROMETRU ANEROID
Nr. Inv. 61
Denumire: bun cultural de importanţă tehnică, instrumente şi aparatură de navigaţie;
Autor: necunoscut;
Datare: sfârşit de secol XIX;
Material: oţel, alamă, sticlă;
Instrument: de formă rotundă, este compus din camera metalică de formă cilindrică în care se găseşte o capsulă aneroidă, sistemul de pârghii care imprimă mişcarea, acul indicator central, cadran piturat în alb cu gradaţie de la 680 la 790 minibari; instrument inventat în anul 1848;
Istoric: a fost folosit şi la bordul navelor militare şi civile româneşti;
Frecvenţă: frecvenţă redusă.
BINOCLU
Nr. Inv. 72
Denumire: bun cultural de importanţă tehnică, instrumente şi aparatură de navigaţie;
Autor: CLERMONT-HUET, Paris;
Datare: 1889;
Material: metal, cristal, piele, ebonită;
Instrument: compus din două oculare cu lentilele fixate în ebonită, sistemul de prisme şi de reglare măreşte de 8 ori;
Istoric: a aparţinut contraamiralului Nicolae Negrescu, comandantul Flotei de Operaţiuni pe Dunăre în Primul Război Mondial, care a folosit instrumentul în campaniile militare din al doilea război balcanic (1913) şi în Primul Război Mondial;
Frecvenţă: unicat.
CEAS DE BORD
Nr. Inv. 371
Autor: I. SCHOOR NACHT. KIEL;
Datare: 1820;
Material: alamă, sticlă;
Istoric: a fost în dotarea navelor româneşti în secolul XIX – prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: redusă.
CEASORNIC
Nr. Inv. 80
Autor: necunoscut;
Datare: 1877;
Material: argint, oţel, bronz, sticlă;
Istoric: a aparţinut lui Gheorghe Strâmbeanu, servant la baeriile de coastă de la Calafat (1877). I-a fost oferit în cadrul unei festivităţi în care asemenea ceasuri au fost conferite tuturor servanţilor din bateriile de coastă de la Calafat;
Frecvenţă: unicat.
CILINDRU DE CALCUL CU TABEL LOGARITMIC
Nr. Inv. 407
Autor: DENNERT et. PAPE, Germania;
Datare: prima jumătate a secolului XX;
Material: aluminiu, ebonită, plexiglas;
Instrument: se compune din doi cilindri metalici montaţi unul într-altul pe care sunt trasate scările logaritmice; cilindri sunt protejaţi de o carcasă metalică;
Istoric: a fost folosit la navele româneşti pentru navigaţia astronomică, între cele două războaie mondiale; a aparţinut căpitan-comandorului de marină Călin Botez, fiul scriitorului marinar Jean Bart;
Frecvenţă: relativ redusă.
CLOPOT DE BORD DE PE VEDETA FLUVIALĂ DE SIGURANŢĂ NR. 7 „LOCOTENENT DIMITRIE CĂLINESCU”
Nr. Inv. 88
Autor: Şantier Naval „THAMES IRON WRKS”, Londra, „ENGINEERIE DEPARTAMENT C.N.S.E.”, Anglia;
Datare: 1906;
Material: bronz, oţel, saulă textilă;
Dimensiuni: înălţime-27 cm, diametrul mare-15 cm, diametrul mic-7,5 cm;
Instrument: confecţionat din bronz turnat şi strunjit în formă tronconică; în partea superioară se află un orificiu prin care trece inelul de agăţare; în interior este fixată limba clopotului, din oţel care, în partea inferioară, prezintă un inel prin care se introduce saula împletită care trage limba;
Istoric: a fost în dotarea vedetei fluviale de siguranţă „Locotenent Dimitrie Călinescu”, între anii 1906-1953;
Frecvenţă: unicat.
CLOPOT DE BORD DE PE VEDETA FLUVIALĂ DE SIGURANŢĂ NR. 3 „CĂPITAN MIHAIL ROMANO”
Nr. Inv. 89
Autor: Şantier Naval „THAMES IRON WRKS”, Londra, „ENGINEERIE DEPARTAMENT C.N.S.E.”, Anglia;
Datare: 1906;
Material: bronz, oţel, saulă textilă;
Dimensiuni: înălţime-27 cm, diametrul mare-15 cm, diametrul mic-7,5 cm;
Instrument: confecţionat din bronz turnat şi strunjit în formă tronconică; în partea superioară se află un oficiu prin care trece inelul de agăţare; în interior este fixată limba clopotului, din oţel, care, în partea inferioară, prezintă un inel prin care se introduce saula împletită care trage limba;
Istoric: a fost în dotarea vedetei fluviale de siguranţă „Căpitan Mihail Romano”, între anii 1906-1953;
Frecvenţă: unicat.
CLOPOTUL DE BORD DE PE VEDETA FLUVIALĂ DE SIGURANŢĂ NR. 5 „MAIOR GHEORGHE ŞONŢU”
Nr. Inv. 87
Autor: lt. Cdor. Cosăneanu Şt., serg. Lovasi I., cpt. Jarea I., fraţii Anghels – Atelierul mecanic al Bazei Navale Maritime-Constanţa;
Datare: 1906;
Material: bronz, oţel, saulă textilă;
Dimensiuni: înălţime-27 cm, diametrul mare-15 cm, diametrul mic-7,5 cm;
Instrument: confecţionat din bronz turnat şi strunjit în formă tronconică; în partea superioară se află un oficiu prin care trece inelul de agăţare; în interior este fixată limba clopotului, din oţel, care, în partea inferioară, prezintă un inel prin care se introduce saula împletită care trage limba;
Istoric: a funcţionat pe vedeta fluvială de siguranţă nr. 5 „Maior Gheorghe Şonţu”;
Frecvenţă: unicat.
CLOPOTUL DE BORD DE PE TORPILORUL „ZMEUL”
Nr. Inv. 92
Autor: lt. Cdor. Cosăneanu Şt., serg. Lovasi I., cpt. Jarea I., fraţii Anghels – Atelierul mecanic al Bazei Navale Maritime-Constanţa;
Datare: 1914;
Material: bronz, oţel;
Dimensiuni: înălţime-40 cm, diametrul-35 cm;
Instrument: clopot de formă clasică având în partea superioară inelul de prindere;
Istoric: a fost în dotarea torpilorului „Zmeul”, construit în 1914, cedat României, împreună cu alte două torpiloare, de către Marina Austro-Ungară în cuantumul despăgubirilor de război, în urma Primului Război Mondial şi intrat în serviciul flotei române la 19.01.1921;
Frecvenţă: unicat.
CLOPOTUL BAZEI NAVALE MARITIME-CONSTANŢA
Nr. Inv. 89
Autor: lt. cdor. Cosăneanu Şt., serg. Lovasi I., cpt. Jarea I., fraţii Anghel – Atelierul mecanic al Bazei Navale Maritime-Constanţa;
Datare: 1928;
Material: bronz, oţel, saulă textilă;
Dimensiuni: înălţime-34 cm, diametrul mare-38 cm, diametrul mic-15 cm;
Instrument: formă clasică;
Istoric: a funcţionat la Baza Navală Maritimă între 1928-1947;
Frecvenţă: unicat.
COMPAS MAGNETIC „KELWIN”
Nr. Inv. 84
Autor: THE KELWIN CODE WORD „MATTRES” COMPASS;
Material: alamă, fier moale, sticlă, lemn;
Datare: 1773;
Instrument: compus din compasul propriu-zis aflat în suspensie cardanică, dispozitivul de compensare, instalaţie de iluminat habitaclul, postament cilindric, din lemn cu ornamente reprezentând vietăţi marine
Istoric: a funcţionat pe yachtul „Nahlin” (viitorul yacht regal „Luceafărul” şi mai târziu, „Libertatea”), din 1930 până în anul 1961;
Frecvenţă: unicat.
COMPAS MAGNETIC CU LICHID
Nr inv. 209
Denumire: bun cultural de importanţă tehnică, instrumente şi aparatură de navigaţie;
Autor: R.C. Weilbach et. Co.;
Datare: 1799;
Material: bronz, sticlă;
Instrument: pe roză aflată în suspensie cardanică sunt marcate gradaţiile din 90° în 90°;
Istoric: a fost în dotarea navelor marinei româneşti la sfârşitul secolului al VIII-lea şi în secolul XIX;
Frecvenţă: unicat.
COMPAS MEGNETIC „PLATH”
Nr. Inv. 102
Autor: C. PLATH, Hamburg;
Datare: 1880;
Material: alamă, fier moale, sticlă, lemn, ebonită;
Instrument: singurul compas de acest tip păstrat de la navele Marinei Române;
Istoric: a fost în dotarea navelor Marinei Române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi a doua jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: unicat.
COMPAS MAGNETIC CU LICHID PENTRU AMBARCAŢIUNE
Nr. Inv. 391
Autor: T.L. AINSLEY;
Datare: prima jumătate a secolului al XIX-lea;
Material: bronz, sticlă;
Instrument: pe roza aflată în suspensie cardanică în baie de alcool, sunt înscrise cu negru gradaţiile şi punctele cardinale;
Istoric: a fost în dotarea navelor marinei româneşti în secolele XIX-XX;
Frecvenţă: relativ redusă.
COMPAS MEGNETIC „PLATH”
Nr. Inv. 83
Autor: C. PLATH, Hamburg;
Datare: 1888;
Material: alamă, fier, sticlă, lemn;
Instrument: compus din compasul propriu-zis, dispozitivul de compensare, sistemul de suspensie cardanică, instalaţia de iluminare a habitaclului, postament;
Istoric: a fost folosit pe navele Marinei Militare şi comerciale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: unicat.
COMPAS MAGNETIC „KELWIN”
Nr. Inv. 85
Autor: THE KELWIN CODE WOED „MATTRESS” COMPASS;
Datare: 1888;
Material: alamă, fier moale, lemn, sticlă;
Instrument: este compus din compasul propriu-zis aflat în suspensie cardanică, dispozitivul de compensare, instalaţie de iluminat, habitaclu, postament cilindric de lemn;
Istoric: a funcţionat pe crucişătorul „Elisabeta” (1888-1926);
Frecvenţă: unicat.
COMPAS MAGNETIC CU LICHID PENTRU AMBARCAŢIUNI
Nr. Inv. 81
Autor: IVER C. WEILBACH et. Co., Copenhagen;
Datare: secolul al XIX-lea;
Material: alamă, sticlă, bronz;
Instrument: compasul este introdus într-o cutie de alama cu habitaclu; în dreapta este fixat suportul pentru sursa de lumină;
Istoric: a fost în dotarea navelor Marinei Române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: relativ redusă.
COMPAS MAGNETIC PENTRU AMBARCAŢIUNI „PLATH”
Nr. Inv. 254
Autor: C. PLATH, Hmaburg;
Datare: secolul al XIX-lea;
Material: bronz, sticlă, aramă;
Instrument: compasul propriu-zis se află sub o cupolă de metal cu fereastră de vizare; în dreapta cutiei este fixat un suport pentru sursa de lumină;
Istoric: a fost in dotarea navelor Marinei Române în secolul al XIX-lea – prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: redusă.
CRONOMETRU DE BORD
Nr. inv. 458
Autor: WERKE – C – HAMBURG;
Datare: prima jumătate a secolului al XIX-lea;
Material: metal, sticlă, lemn mahon;
Instrument: cronometrul (ceas cu arc) este montat în sistem de suspensie cardanică cu mecanism de blocare;
Istoric: a funcţionat pe pasagerul „Transilvania” (1938-1975);
Frecvenţă: redusă.
CRONOMETRU DE BORD
Nr. inv. 76
Autor: JOSEPH SEWILL, Liverpool;
Datare: sfârşitul secolului al XIX-lea;
Material: metal antimagnetic, bronz, cristal, cutia din mahon;
Instrument: este compus din mecanismul de orolegerie, cutia mecanismului, cadranul, sistemul de suspensie cardanică şi cheia de punere în funcţiune a arcului;
Istoric: instrument folosit la bordul navelor militare şi comerciale servind la determinare Tm (timp mediu Greenwich);
Frecvenţă: redusă.
FELINAR CU 32 DE CARTURI PENTRU LAMPĂ CU PETROL
Nr. Inv. 272
Autor: MAISON FAUCON FRERES „ROUX GUICHARD et. Co”, Paris;
Datare: prima jumătate a secolului al XIX-lea;
Material: alamă, cristal;
Instrument: este compus dintr-o carcasă de alamă semicirculară întreruptă pe centru de o lentilă de cristal înaltă de 15 cm; lampa cu petrol se introduce prin spatele felinarului prevăzut cu o uşă din acelaşi material;
Istoric: a funcţionat la bordul navelor militare şi comerciale româneşti în secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: unicat.
FELINAR DE SEMNALIZARE PENTRU ANCORĂ
Nr. Inv. 120
Autor: necunoscut;
Datare: prima jumătate a secolului al XIX-lea;
Material: alamă, sticlă;
Instrument: are forma unei cutii dreptunghiulare cu un singur ochi de sticlă rotund cu mecanism de obturare, manevrabil din exterior cu ajutorul unei manete; în interior are rezervorul de petrol şi lampa; la partea superioară are tubul de aerisire şi inelul de prindere;
Istoric: este unul din variatele tipuri de felinare folosite la bordul navelor în secolul al XIX-lea şi mai târziu, cu destinaţii diferite; exemplarul acesta a fost folosit pentru semnalizare la ancoră;
Frecvenţă: frecvenţă redusă.
FELINAR ROŞU DE BORD
Nr. Inv. 123
Autor: MAISON FAUCON „ROUX GUICHARD et. Co”, Paris;
Datare: 1864;
Material: alamă, sticlă;
Instrument: este compus din lăcaşul rezervorului de petrol şi al lămpii, confecţionat din alamă; lentila convexă de culoare roşie fixată între baza şi capacul felinarului, permite vizibilitatea luminii pe întregul orizont;
Istoric: a fost în dotarea velierelor româneşti;
Frecvenţă: unicat.
FELINAR MULTIPLU (TREI LENTILE)
Nr. Inv. 125
Autor: REFORM-KUND-BRENNER, Germania;
Datare: secolul al XIX-lea;
Material: tablă groasă, cristal;
Dimensiuni: înălțime-36 cm:
Instrument: este alcătuit dintr-o carcasă metalică de formă cubică cu colţurile superioare rotunjite; lentilele sunt situate după cum urmează: pe faţa dreaptă-lentila verde, pe cea stângă-lentila roşie, central-lentila albă;
Istoric: a funcţionat la bordul navelor militare şi civile româneşti în secolul al XIX-lea – prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: frecvenţă redusă.
HELIOGRAF METEO
Nr. Inv. 382
Autor: R. FUESS, BERLIN-STEBLIT, Germania;
Datare: 1925;
Material: oţel, cristal;
Instrument: se compune dintr-un postament dreptunghiular şi un braţ în formă de semicerc care fixează o sferă de cristal, în spatele căreia se află o ramă circulară gradată; măsoară puterea calorică a soarelui;
Istoric: instrumentul, inventat în anul 1856, a fost în dotarea navelor româneşti în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: frecvenţă rară.
HUBLOU
Nr. Inv. 137
Autor: W.G. ARMSTRONG, New Castle;
Datare: 1888;
Material: oţel, bronz, sticlă;
Instrument: de formă rotundă, prins într-o balama de rama fixă şi cu 2 fluturi pentru manevrare. Protecţia sticlei se face cu un alt capac din metal prins de rama fixă cu balama şi fluture;
Istoric: a funcţionat la bordul crucişătorului „Elisabeta”;
Frecvenţă: unicat.
ÎNCLINOMETRU CU ACE INDICATOARE
Nr. Inv. 136
Autor: WHYTE THOMSON et. Co., Glasgow, Anglia;
Datare: 1856;
Material: alamă, oţel;
Instrument: confecţionat din metal, cadranul protejat de un disc de cristal transparent este marcat la partea inferioară cu gradaţiile dispuse circular: 70°-0°-70°;
Istoric: a fost în dotarea yachtului Comisiei Europene a Dunării, „Carolus Primus”, din anul 1903 când a fost construit. A funcţionat la bordul navei, rebotezată „Neptun”, până la ieşirea acesteia din serviciu, în anul 1969;
Frecvenţă: relativ redusă.
ÎNCLINOMETRU PENTRU TANGAJ ŞI RULIU
Nr. Inv. 216
Autor: necunoscut;
Datare: 1890;
Material: alamă;
Instrument: de forma unui semicerc din alamă gradat din 10 în 10 unităţi la stânga şi la dreapta punctului 0 până la 60°, pe centru se află acele indicatoare pentru ruliu; în dreapta cadranului se află un alt segment de cerc, gradat de la 0° în ambele sensuri, până la 50°, pentru tangaj;
Istoric: a fost în dotarea vedetelor comerciale româneşti;
Frecvenţă: redusă.
ÎNCLINOMETRU CU PENDUL
Nr. Inv. 134
Autor: atelier necunoscut italian;
Datare: 1896;
Material: oţel nichelat, lemn, sticlă;
Instrument:confecţionat din metal, cadranul protejat de un disc de cristal transparent este marcat la partea inferioară cu gradaţiile dispuse circular: 30° Bd-0°-30° Tb; instrumentul se găseşte într-o casetă de lemn furniruit; este caracteristic tipului de înclinometru fabricat în Italia în perioada respectivă;
Istoric: a funcţionat pe pasagerul S.M.R. „Principesa Maria” în perioada 1896-1937;
Frecvenţă: unicat.
LAMPA CU 6 LENTILE CONCENTRICE A FARULUI DE LA TUZLA
Nr. Inv. 219
Autor: BARBIER BERNARD-TURENNE, Paris;
Datare: 1902;
Material: metal, bronz, sticlă;
Instrument: a fost fabricată special pentru farul de la Tuzla;
Istoric: a funcţionat la farul de la Tuzla, între anii 1902-1952, când a fost înlocuită cu sistem de iluminare electric; combustibilul folosit a fost petrolul; vizibilitate: 9 Mm;
Frecvenţă: unicat.
LENTILA FARULUI DE LA SFÂNTUL GHEORGHE
Nr. Inv. 139
Autor: BARBIER et. BERNARD, Paris;
Datare: 1865;
Material: cristal prelucrat, bronz;
Dimensiuni: înălţime-100 cm, diametrul mare-106 cm, diametrul mic-34 cm;
Istoric: a funcţionat în perioada 1865-1968;
Frecvenţă: unicat.
LENTILA FARULUI DE LA MANGALIA
Nr. Inv. 138
Autor: BARBIER BERNARD et. TURENNE, Paris;
Datare: 1897;
Material: cristal prelucrat, bronz;
Dimensiuni: înălţime-73 cm, diametrul mare-53 cm, diametrul mic-41 cm;
Istoric: a funcţionat în perioada 1897-1958;
Frecvenţă: unicat.
LENTILA FARULUI DE LA TUZLA
Nr. Inv. 253
Autor: BARBIER BERNARD et. TURENNE, Paris;
Datare: 1900;
Material: cristal prelucrat, bronz;
Dimensiuni: înălţime-281 cm, diametrul mare-318 cm, diametrul mic-210 cm, diametrul ramei de susţinere-198 cm, greutate-3000 kg;
Istoric: a funcţionat în perioada 1902-1972;
Frecvenţă: unicat.
SISTEMUL DE ROTIRE A LENTILEI FARULUI DE LA TUZLA
Nr. Inv. 220
Denumire: bun cultural de importanţă tehnică, instrumente şi aparatură de navigaţie;
Autor: BARBIER BERNARD et. TURENNE, Paris;
Datare: 1902;
Material: metal, bronz;
Dimensiuni: înălţime-72 cm, lungime-62 cm, lăţime-52 cm;
Instrument: pe un cadru cubic de fier sunt dispuse mai multe roţi dinţate care acţionează asupra tamburului pe care este înfăşurată o parâmă metalică; angrenajul este pus în mişcare prin rotirea manetei exterioare;
Istoric: a funcţionat în perioada 1902-1972;
Frecvenţă: unicat.
LOCH MECANIC
Nr. Inv. 145
Autor: SOLCOMETRO FILOTECNICA, Italia;
Datare: prima jumătate a secolului XX;
Material: alamă, sticlă, saulă textilă;
Instrument: se compune din o elice ataşată cu un capăt de saulă engleză la o piesă denumită peşte, de la care o altă saulă engleză transmite rotaţia elicei la un volant, iar de la acesta la un contor de mile marine, fixat cu piciorul la o talpă de pe coronament; măsoară direct sau indirect viteza navei
Istoric: a fost folosit pe navele militare şi comerciale româneşti în prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: relativ redusă.
MANOMETRU PENTRU ADÂNCIME
(0-100 M)
Nr. Inv. 158
Autor: S.A.C.M.A.–SOC.ANON. CONSTRUZIONE MANOMETRI AFFINI GIA CAMONA PAGLIANO et. C. MILANO;
Datare: 1935;
Material: alamă, bronz, sticlă;
Instrument: într-un cadru de bronz se află cadranul, gradat de la 0 la 100 m, cu indicatorul central, protejat de un geam gros; măsoară adâncimea pe baza presiunii apei care pătrunde printr-o valvă de admisie;
Istoric: a funcţionat la bordul submarinului „Delfinul”, primul submarin din dotarea Marinei Regale Române între anii 1936-1960;
Frecvenţă: unicat.
MANOMETRU PENTRU ADÂNCIME
(0-25 M)
Nr. Inv. 157
Autor: S.A.C.M.A. – SOC. ANON. CONSTRUZIONE MANOMETRI AFFINI GIA CAMONA PAGLIANO et. C. MILANO;
Datare: 1935;
Material: alamă, bronz, sticlă;
Instrument: într-un cadru de bronz se află cadranul, gradat de la 0 la 25 m, cu indicatorul central, protejat de un geam gros; măsoară adâncimea pe baza presiunii apei care pătrunde printr-o valvă de admisie;
Istoric: a funcţionat la bordul submarinului „Delfinul”, primul submarin din dotarea Marinei Regale Române între anii 1936-1960;
Frecvenţă: unicat.
MĂSURĂ PENTRU RAŢIONALIZAREA CANTITĂŢII DE APĂ POTABILĂ
Nr. Inv. 160
Autor: necunoscut;
Datare: 1888;
Material: alamă, saulă textilă;
Instrument: măsura reprezintă un tub închis la unul din capete, având la celălalt capăt o tortiţă de care este prinsă o saulă textilă pentru cufundarea în recipientul cu apă dulce;
Istoric: a fost folosită în timpul furtunii din 1888, la bordul navei-şcoală „Mircea”, care, navigând cu elevii Şcolii Copiilor de Marină, a rămas în derivă în Marea Neagră şi a trebuit să raţionalizeze apa potabilă;
Frecvenţă: unicat.
SEXTANT TIP „HUSON”
Nr. Inv. 175
Denumire: bun cultural de importanţă tehnică, instrumente şi aparatură de navigaţie;
Autor: HUSON (Trade Mark); „H. Hughes et. Son Ltd.”, London;
Datare: 1860;
Material: bronz, argint, ebonită;
Instrument: se compune din alidadă cu tambur şi corp cu limb gradat, sistem de oglinzi şi de iluminare de noapte, mâner de susţinere;
Istoric: a fost în dotarea navelor militare şi comerciale româneşti în doua jumătate a secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea;
Frecvenţă: redusă.
SEXTANT CU TAMBUR TIP „PLATH”
Nr. Inv. 463
Autor: C. PLATH, Hamburg;
Datare: prima jumătate a secolului XX;
Material: metal, sticlă, cristal, pitură neagră;
Instrument: Sextantul este format dintr-un sector de cerc cu o deschidere de 125°, limb, cremalieră, picioare de sprijin, alidadă, oglinzi, geamuri colorate, lunetă, dispozitivul de citire, mâner;
Istoric: acest tip de sextant a fost folosit la bordul navelor marinei comerciale române în secolul XX; Această piesă fost utilizată pe pasagerul „Transilvania” în navigaţia astronomică (1938-1975);
Frecvenţă: relativ redusă.
SONDĂ MECANICĂ „WARLUZEL” PENTRU MĂSURAREA ADÂNCIMII
Nr. Inv. 181
Autor: „WARLUZEL”, Franţa;
Datare: 1916;
Material: oţel, fier, plumb, bronz;
Instrument: este alcătuit din postament, tambur pe care se înfăşoară saula metalică, dispozitivul de derulare a saulei la capătul căreia se află greutatea sondei din plumb;
Istoric: face parte din prima serie a acestui tip de sonde şi a fost în dotarea navelor militare şi comerciale româneşti în prima jumătate a secolului XX;
Frecvenţă: redusă.
STAŢIOGRAF MARIN
Nr. Inv. 180
Autor: CROSKERY’S PATENT, Anglia;
Datare: secolul XIX;
Material: alamă, bronz;
Instrument: se compune dintr-un cerc gradat de la 0° la 360° şi are marcate punctele cardinale; din centrul cercului pornesc trei braţe mobile pentru fixarea celor două unghiuri orizontale;
Istoric: a fost folosit la bordul crucişătorului „Elisabeta” (1888-1926);
Frecvenţă: unicat.
TIMONA DE REZERVĂ DE PE CRUCIŞĂTORUL „ELISABETA”
Nr. Inv. 189
Denumire: bun cultural de importanţă tehnică. Instrumente şi aparatură de navigaţie;
Autor: SIR W.G. ARMSTRONG MITCHELL et. Co. Ld. NEW CASTLE ON TYNE;
Datare: 1888;
Material: lemn, mahon, bronz;
Istoric: a funcţionat pe crucişătorul „Elisabeta” cea mai mare şi monernă navă între 1888-1926 a Marinei Militare Române, şi totodată, prima navă militară dotată cu torpile moderne;
Frecvenţă: unicat.
TIMONA DUBLĂ A MONITORULUI “ALEXANDRU LAHOVARI”
Nr. inv. 190
Autor: STABILIMENTO TECHNICO TRIESTINO;
Datare: 1906;
Material: lemn, bronz, oţel;
Istoric: a funcţionat pe monitorul „Alexandru Lahovari” şi până în anul 1961, când nava a fost radiată; a guvernat nava în ambele războaie mondiale;
Frecvenţă: unicat.
TIMONĂ DIN DOTAREA VEDETELOR FLUVIALE DE SIGURANŢĂ
Nr. Inv. 187
Autor: THAMES IRON WORKS, Lonra;
Datare: 1907;
Material: lemn, bronz, alamă;
Istoric: singurul exemplar păstrat din seria celor opt timone care au funcţionat la bordul vedetelor fluviale de siguranţă aflate în serviciul Marinei Române între anii 1907-1953;
Frecvenţă: unicat.
TIMONA DISTRUGĂTORULUI „MĂRĂŞTI”
Nr. Inv. 188
Instrumente şi aparatură de navigaţie;
Autor: OFFICINE E CANTIERI NAPOLETANI Ce.T.T. PATTISON-NAPOLI;
Datare: 1914;
Material: lemn, bronz, oţel;
Istoric: piesă instalată în cabina de comandă a distrugătorului „Mărăşti” odată cu construirea acestuia în 1914, unde a funcţionat până la ieşirea sa din serviciu, în 1961;
Frecvenţă: unicat.
PLACHETA COMEMORATIVĂ A INTRĂRII ÎN SERVICIU
A MONITOARELOR TIP „MIHAIL KOGĂLNICEANU”
Autor: H. SCHAFER 06;
Datare: 1907;
Material: bronz;
Dimensiuni: lungime-39,1 cm, lățime-20,5 cm;
Descriere: de formă dreptunghiulară prezintă în relief silueta unui monitor în marș pe Dunăre. În colțul stânga sus apare o porțiune cu vegetație, iar de-a lungul laturii mari inferioare inscripția: „1906 cu ocazia intrării în serviciu a monitoarelor 1907”;
Istoric: Plachetă comemorativă a intrării în serviciu a monitoarelor tip „Mihail Kogălniceanu”. Placheta marchează intrarea în dotare a primelor monitoare (nave blindate fluviale) românești, în anii 1906-1907: „Mihail Kogălniceanu”, „Ion C. Brătianu”, „Alexandru Lahovari” și „Lascăr Catargiu”. Placheta a aparținut contraamiralului Ferdinand Drăghicescu;
Inscripții: 1906 cu ocazia intrării în serviciu a monitoarelor 1907;
Frecvenţă: rară.
ORDINUL „VULTURUL ALB”
CLASA A III-A (GERMAN)
Nr. Inv. 1865
Autor: necunoscut;
Datare: prima jumătate a secolului XX;
Material: email alb;
Dimensiuni: lungime brațe cruce-47 mm;
Descriere: reprezintă o cruce de Malta emailată alb, între brațele căreia se află câte o acvilă ce se sprijină pe un cerc emailat alb; pe fiecare parte este ștanțată zvastica; pe avers sunt fixate pe brațele orizontale ale crucii, două spade încrucișate;
Istoric: a fost conferită de către Germania aliată în cel de-Al Doilea Război Mondial și unor ofițeri români, între care și ofițeri de marină. A aparținut căpitan comandorului de marină Călin Botez, fiul comandorului Eugeniu Botez (Jean Bart);
Inscripții: pe acvile este ștanțată zvastica;
Frecvenţă: frecvență redusă.
FIGURĂ DE GALION
Nr. Inv. 405
Autor: necunoscut;
Datare: secolul XVII;
Material: lemn;
Dimensiuni: înălțime-80 cm, lungime-45 cm;
Descriere: sculptura în lemn reprezintă bustul unui luptăor antic grec, având coiful pe cap, iar în laterale, scuturi;
Istoric: figura de este caracteristică galioanelor franceze din secolul XVII. Exemplar descoperit în Marea Neagră de pescadorul „6865”, în anul 1982;
Frecvenţă: unicat.
MONOXILA
Nr. Inv. 200
Denumire: bun cultural cu semnificație istorico-documentară. Monoxila;
Autor: necunoscut/meșteri locali;
Datare: secolul XV;
Material: lemn de stejar;
Dimensiuni: înălțime-0,45 cm, lungime-10 m, lățime-0,75 cm;
Descriere: ambarcațiune realizată dintr-un singur trunchi de copac, stejar, scobit;
Istoric: descoperită la Răpsig, în albia râului Crișul Alb;
Frecvenţă: foarte rară.
STAȚIE RADIO EMISIE TIP „MARCONI”
Nr. Inv. 634
Denumire: bun cu semnificație tehnică. Stație radio emisie tip „Marconi”;
Autor: Marconis Wireless Telegraph-London;
Datare: 1921;
Material: lemn, metal, cupru, lămpi, ebonită;
Dimensiuni: lungime-147,5 cm, lățime-86 cm, înălțime-178 cm;
Descriere: se compune din rezistență, manipulator, morse, izolatori de porțelan, grătar de protecție, masă cu două dulăpioare laterale, bloc ieșire antenă și microfoane stație;
Istoric: a funcționat la radio-farul din portul Constanța menținând legătura cu navele aflate în marș, între anii 1921-1936;
Inscripții: Marconis Wireless Telegraph-London, etichete cu norme de funcționare;
Frecvenţă: unicat.
MINA FLUVIALĂ DERIVANTĂ DE CONTACT
„VISLOWSKI”
Nr. Inv. 626
Autor: Wislowski-Atelierele Marinei Regale;
Datare: 1914;
Material: tablă de oțel;
Descriere: se compune din flotor și mina propriu-zisă;
Dimensiuni: înălțime-78 cm, diametru-30 cm, diametru flotor-18 cm;
Descriere: se compune din flotor confecționat și mina propriu-zisă. Flotorul este un cilindru din tablă de oțel și care are rolul de a asigura minei o flotabilitate pozitivă. Mina este un cilindru din tablă de oțel. La extremități este acoperită cu două capace. O tijă centrală leagă mina de flotor. Pe tijă se află un arc metalic, iar la capătul tijei care intră în mină, un cui percutor;
Istoric: invenție românească a mecanicului civil Wislowski, folosită în barajele de mine instalate pe Dunăre în Primul Război Mondial. După război, fabricarea lor a fost sistată.
Frecvenţă: unicat.
MINA FLUVIALĂ DERIVANTĂ DE CONTACT „RĂDULESCU”
Nr. Inv. 1079
Autor: locotenent comandor Constantin Rădulescu-Atelierele Marinei Regale;
Datare: 1914;
Material: fier, lemn;
Dimensiuni: înălțime-62 cm, diametru-22 cm;
Descriere: se compune din flotor confecționat din lemn și mina propriu-zisă, de formă cilindrică din tablă ondulată;
Istoric: invenție românească a locotenent comandorului Constantin Rădulescu, folosită în barajele de mine instalate pe Dunăre în Primul Război Mondial. După război, fabricarea lor a fost sistată.
Frecvenţă: unicat.
TORPILĂ CALIBRU 533,4 MM
(DE PE VEDETELE TIP „POWER”)
Nr. Inv. 1104
Autor: necunoscut (fabricație olandeză);
Datare: 1937;
Material: oțel, bronz;
Dimensiuni: lungime-6,5 m, calibru-533,4 mm;
Descriere: compusă din con, rezervor de aer comprimat și mașina torpilei;
Istoric: au fost în dotarea vedetelor torpiloare tip „POWERS” („Vedenia”, „Vântul”, „Vijelia”, „Viforul”, „Vârtejul”, „Vulcanul”), construite în Olanda, la Șantierele Navale „Gusto Schiedam” în anul 1940.
Inscripții: pe con: HOLAND-11, pe rezervor: PETROLEUM AXIOM OIL, pe celelalte piese: 159;
TORPILĂ CALIBRU 356 MM
Nr. Inv. 1099
Autor: Schwartzkopff, Germania;
Datare: 1880
Material: oțel, bronz;
Dimensiuni: lungime-4,66 m, calibru-356 mm;
Descriere: compusă din con de război, compartimentul de aer comprimat, compartimentul mașini alternative, ampenajul cozii cu cârme orizontale și verticale și 2 elice cu 2 pale;
Istoric: este primul tip de torpilă modernă cu aer comprimat din dotarea marinei române;
Inscripții: pe ampenaj și mașină este inscripționată de 4 ori cifra 3841;
Frecvenţă: unicat.
TORPILĂ CALIBRU 450 MM
(DE PE DISTRUGĂTOARELE TIP „M”)
Nr. Inv. 616
Autor: Motofides;
Datare: 1914;
Material: oțel;
Dimensiuni: lungime-4,40 m, calibru-450 mm;
Descriere: compusă din con de exercițiu, rezervorul de aer comprimat, compartimentul mașini și flotorul cozii cu sistem de cârme orizontale și verticale și 2 elice;
Istoric: a fost în dotarea distrugătoarelor de tip „M” („Mărăști” și „Mărășești”), aflate în serviciul marinei române între anii 1920-1961;
Frecvenţă: unicat.
TORPILĂ CALIBRU 381 MM
Nr. Inv. 1100
Autor: Whitehead et. C-nic, Fiume;
Datare: 1888
Material: oțel, bronz;
Dimensiuni: lungime-4,29 m, calibru-381 mm;
Descriere: compusă din con de război, rezervorul de aer comprimat, compartimentul mașini;
Istoric: este primul tip de torpilă modernă cu aer comprimat din dotarea crucișătorului „Elisabeta” (1888-1926) și a fost folosită și în procesul de instruire a marinarilor în Primul Război Mondial;
Frecvenţă: unicat.
MOTOR DIESEL MAN DE 520 CP ÎN 4 TIMPI
Nr. Inv. 1441;
Autor: MAN;
Datare: 1938;
Material: oțel, fontă, bronz;
Dimensiuni: lungime: 3,75 m; lățime: 1,5 m; înălțime: 2,9 m;
Descriere: Motorul se compune din corp, şasiu, baie de ulei, arbore cotit, 6 pistoane ovale cu came, pompele de injecţie cu tubulatura alimentare. Mai are conducte de evacuare, pompele şi conductele de răcire, manetele de pornire şi oprire şi acceleratorul, flanşa de cuplare a axului elicei;
Istoric: A funcționat pe nava-școală „Mircea”, din anul consturirii (1938) și până în 1965 când motorul este schimbat cu altul de 800 C.P;
Frecvență: unicat.
ELICE TIP WAGENIGEN
Nr. Inv. 119;
Datare: 1895;
Material: bronz;
Dimensiuni: diametru 108,6 cm; greutate: 50 kg;
Descriere: Elicea are trei pale cu sens constanta dreapta. Butucul în formă tronconică prezintă în interior un filet pentru fixarea elicei în ax;
Istoric: A fost folosită pe torpilorul „Smeul” din 1914 până în 1958;
Frecvență: unicat.
MOTOR DIESEL DE 820 CP DE DE SUBMARINUL „DELFINUL”
Nr. Inv. 1443
Autor: Officine mecchaniche Cantieri Navali di Napoli/Krupp;
Datare: 1929;
Material: oțel, fontă, bronz;
Dimensiuni: lungime: 5,5 m; lățime: 1,5 m; înălțime: 2,7 m;
Descriere: Se compune din corp, şasiu, baie de ulei, arbore cotit, 6 pistoane cu came, supapele cu resoarte spirale, pompele de injecţie cu tubulatura de alimentare, conductele de evacuare, pompele şi conductele de răcire, manetele de pornire şi oprire şi acceleratorul, eticheta cu numărul de rotații, flanșa de cuplare a axului elicei;
Istoric: A funcționat între anii 1929 – 1961 pe submarinul „Delfinul”, prima navă de acest tip din istoria Marinei Militare Române;
Frecvență: unicat.
REPETITOR GIRO (SOVIETIC)
Nr. Inv. 10793
Datare: 1940;
Material: Bronz, aluminiu, zinc, aliaj cupru, material plastic;
Dimensiuni: înălțime: 57 cm; diametru cadran: 20,7 cm; diametru buză: 33,1 cm; diametru corp: 27,5 cm;
Descriere: Format dintr-un corp cilindric de care se prinde cupola (capacul) etanș, cu o balama. În interiorul corpului se află cadranul și mecanismul (învelite într-un corp de zinc.) Cadranul este format din aluminiu, aliaj cupru și material plastic și are inscripționate gradații și punctele cardinale. În partea superioară este prevăzut cu alidadă. Corpul prezintă suportul de prindere a cupolei, sistem de protecție a cablurilor, iar la bază este prevăzut cu patru suporți de prindere;
Istoric: Prelevat de pe un submarin sovietic, scufundat pe coasta românească în timpul celui de Al Doilea Război Mondial;
Frecvență: unicat.
BOMBARDĂ DIN SEC. XV-XVII
Nr. Inv. 510
Datare: sec. XV-XVII;
Material: fier;
Dimensiuni: lungime totală: 148 cm; calibru: 8,5 – 7 cm;
Descriere: Este compusă din țeavă, cămașa culatei, care susține țeava, și furca cu ocheți. Lungimea totală – 148 cm. Pintenul are 34 cm. Camera de ardere – 24 cm. Calibrul este de 8.5 cm și devine tot mai îngust până la gura țevii – 7 cm. Țeava, executată prin rularea foii de metal topit, prezintă 7 inele de întărire, groase de 1 cm. Țeava este montată pe o furcă cu ocheți, cu o deschidere de 35 cm, fiecare ochet având diametrul de 9 cm. Cămașa culatei, care susține și țeava la bază, are o lungime de 45 cm și prezintă 2 excrescențe laterale spre baza țevii;
Istoric: Este printre primele arme de foc de calibru mare (artilerie) navale descoperite în spațiul românesc. Este posibil ca piesa să provină de la flota genoveză care a sprijinit pe cruciați în campania de la Nicopole;
Frecvență: unicat.
CARONADĂ DE 24 LIVRE
Nr. Inv. 798
Datare: prima jumătate a secolului al XIX-lea;
Material: oțel, fontă turnată sfredelită la rece;
Dimensiuni: lungimea ţevii = 1300mm, calibru 24 punzi, diametru la gura ţevii 170mm, diametrul la baza ţevii = 340mm;
Descriere: Ţeava piesei din colecţia Muzeului Marinei Române este de formă tronconică, cu baza spre culată, unde are un diametru de 34 de centimetri, gura ţevii înregistrând cu tot cu pereţii 17 cm. Ţeava prezintă 3 inele de ranforsare unul spre gura ţevii, unul la mijloc şi unul la culată. Lângă primul inel de ranforsare dinspre gura ţevii, se află un astragal. Ultimul inel descrie camera de ardere sau camera culatei. În partea de deasupra a acestuia se află un orificiu care comunică prin intermediul unui canal circular foarte îngust cu camera de ardere. Orificiul este încadrat de un dreptunghi cu laturile de 12,5 cm pe 5,5 cm, aflându-se poziţionat la 3,5 cm de baza inferioară a dreptunghiului. Piesa este turnată în fontă şi apoi sfredelită pe interior la rece. Porţiunea de scobitură din interiorul ţevii are o lungime de 104 cm din care 98 cm au formă cilindrică, ultimii 6 centimetri fiind evazaţi spre exterior în mod specific caronadelor. Această tehnică aplicată pieselor din categoria în discuţie folosea la înlesnirea procedeului încărcării armei pe la gura ţevii cu proiectilul aferent. În final, calibrul interior la buza gurii ţevii este de 15 cm. Diametrul interior al ţevii pe porţiunea cilindrică este de 11 cm. Acest model de caronadă, este cunoscut în epocă şi sub denumirea de gunadă, denumire survenită în urma schimbării modalităţii de susţinere pe afet. În schimbul tijei inferioare pe care se sprijină în mod normal caronada, s-a optat pentru aplicarea a doi umeri laterali după modelul tunurilor lungi. Aceşti umeri se află poziţionaţi în regiunea mediană a ţevii având un diametru de 11,5 cm şi o lungime de 11-13 cm. În partea posterioară se găsesc inelul de ancorare, şurubul de elvaţie şi cascabelul de formă sferică. Inelul de ancorare are un diametru interior de 6 cm, iar diametrul cascabelului are 11 cm. Şurubul de elevaţie specific pieselor de câmp are introdusă în interior o bară de fier cu caneluri executate pe măsura canelurilor şurubului. Această bară nu aparţine piesei originale ci este reconstituită. Şurubul de elevaţie este conectat de pintenul cascabelului rpintr-un sistem din două chingi semisferice prinse în câte două şuruburi cu piuliţă de fiecare parte a pintenului;
Istoric: Caronada reprezintă un tun scurt, cu țeava lisă, cu afet, folosită pe nave de comerț, dar și pe unele nave de război, în general în perioda 1780-1830. Este foarte posibil ca piesa de la Muzeul Național al Marinei să fi provenit de pe o navă străină (rusă, britanică sau otomană) din timpul Războiului Crimeei;
Frecvență: unicat.
MINĂ NAVALĂ SAUTTER HARLE
Nr. Inv. 1081
Autor: Sautter-Harle;
Datare: Primul Război Mondial;
Material: tablă de oțel; fier;
Dimensiuni: diametru – 78 cm; înălțime – 70 cm;
Descriere: Mina cu sistem hidrostatic tip „Sautter-Harle H3” a fost concepută pentru înlocuirea minelor precedente cu sistem de inerție și a început testarea în 1914. Mina are cinci coarne (dispozitive de contact). Când un corn era fracturat, apa pătrunde în tubul de legătură și acționa asupra pistonului hidrostatic, declanșând explozia. Corpul minei este sferic și, în afara celor cinci dispozitive de contact (care sunt obturate), are și 2 inele pentru depozitare. Capacul, așezat pe emisfera superioară, este fixat cu nituri. În mijlocul lui se găsește cel de-al cincilea dispozitiv de contact (corn);
Istoric: Mina „Sautter-Harlé”, model „H3”, de fabricație franceză, a fost utilizat de Marina Militară a României în Primul Război Mondial;
Frecvență: foarte rară.