EXPONATUL LUNII MARTIE LA MUZEUL NAȚIONAL AL MARINEI ROMÂNE:

SIT ARHEOLOGIC SUBMERS – NAVĂ COMERCIALĂ GRECEASCĂ

(Sec. III î. Hr.)

În expoziția de bază a Muzeului Național al Marinei Române, unul din exponatele care atrage atenția vizitatorilor în mod deosebit este un sit arheologic submers, prezent în sala dedicată perioadei grecești și care cuprinde elemente dintr-o epavă a unei nave comerciale grecești datând din secolul III î.Hr. Acest sit, descoperit în avanportul Mangalia, are o deosebită valoare pentru istoriografia și muzeele din România. Nava grecească avea o lungime de aproximativ 35 de metri și o lățime de 6 metri și naviga cel mai probabil dinspre unul din centrele comerciale ale lumii grecești, îndreptându-se către Callatis. Se presupune că la intrarea în acest port a fost interceptată de pirați și incendiată. Cel mai probabil nava s-a pus pe nisip, pentru că o mare parte din încărcătură a fost păstrată intactă. Un alt argument pentru această ipoteză este și adâncimea mică, de 6 metri, la care a fost descoperită.

 Epava a fost semnalată pentru prima dată în toamna anului 1969 de către o echipă de scafandri militari condusă de comandorul Scarlat. Ofițerul de marină Constantin Scarlat, om de știință și scafandru de excepție, fondator de școală în domeniu, împreună cu copiii și adolescenții din clubul său de acvanauți a făcut descoperiri împortante pentru istoria localităților de pe litoralul românesc, a imortalizat pe peliculă aspecte inedite din împărăția tăcerii și a scos la suprafață peste 2000 de obiecte de ceramică, piatră, fier datând de peste 20 de veacuri, o parte dintre ele găsindu-și locul în Secția de cercetări marine, care a ființat temporar în cadrul Muzeului Marinei Române. Acesta a reuşit să salveze câteva fragmente din bordajul navei grecești, mai sus amintită, precum şi obiecte aparţinând echipajului, acestea fiind incluse ulterior patrimoniului muzeului nostru.  

Dintre obiectele originale descoperite în acest sit amintim o bucată de lemn din copăstia navei, țigle și olane de factură grecească, topoare de abordaj folosite pe ambarcațiunile grecești, ghiulelele de piatră utilizate de pirați, foarte probabil împreună cu săgeți aprinse. Vasele de ceramică, nelipsite de pe navele de comerț, erau utilizate pentru a se transporta mierea, seul, dar și ceara, diferite tipuri de rășini, vin, sau, în cele de dimensiuni mari, grâne. Aceste vase aveau o formă caracteristică, cu partea inferioară alungită pentru a putea fi fixate în nisip, pe fundul navei. Modul în care erau depozitate le conferea stabilitate în timpul transportului și de aceea s-a păstrat timp de secole.