MACHETA DISTRUGĂTORULUI „REGELE FERDINAND”:
EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE:
În scopul întăririi capacităţii de luptă a marinei militare în cursul anului 1924 se alcătuieşte un al cincilea program naval, eşalonat pe mai mulţi ani, în compunerea căruia Inspectoratul General al Marinei preconiza următoarea dotare: trei crucişătoare uşoare, 16 contratorpiloare, 18 submarine, 12 nave antisubmarine. 12 torpiloare, o navă puitoare de mine, o navă-şcoală, construirea unei baze navale pentru adăpostirea flotei militare maritime. Din motive de ordin economic şi financiar, programul de înzestrare navală nu va putea fi îndeplinit decât parţial în anii ce au urmat, cu mare întârziere şi într-o măsură nesatisfăcătoare. În plus, parte din navele existente au fost scoase din serviciu din cauza uzurii.
Din aceleaşi cauze de ordin financiar, nu s-au putut materializa aceste propuneri decât în măsură foarte mică. Astfel, în cadrul celui de al cincilea program naval lansat încă din 1924, cu îmbunătăţiri în anii care au urmat, s-a reuşit ca în anul 1930 să intre în dotare 2 distrugătoare de 2000 t deplasament, cunoscute sub numele de „Regele Ferdinand” şi „Regina Măria” construite în Italia, la Neapole.
Cele două nave aveau o lungime de 101.9 m și lățimea de 9.6 m, iar pescajul era de 3.51 m. Echipajul număra 212 ofițeri și marinari. Cele două mașini, tip „Parsons” erau alimentate de patru boilere „Thornycroft” și asigurau o viteză de 37 Nd și o rază de acțiune de 3.000 de mile. Armamentul principal era format din cinci tunuri „Bofors”, de 120 mm, câte două suprapuse la pupa și la prova și al cincilea, spre pupa, de la cel de-al doilea coș. Pentru protecția antiaeriană, inițial navele aveau în dotare un tun „Bofors” de 76 mm între coșuri și două tunuri de 40 mm. Ulterior acestea din urmă au fost înlocuite cu tunuri germane de 37 mm și mitraliere „Hotchkiss”. De asemenea, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, tunului de 76 mm i-au luat locul mai multe piese de 20 mm cu tragere rapidă.
Între 1941-1944, distrugătoarele „R” au participat la toate tipurile de acțiuni de luptă în Marea Neagră, de la respingerea incursiunii sovietice din 26 iunie 1941, la evacuarea forțelor române și germane din Crimeea, în 1944. După capturarea lor de către sovietici, navele au fost înapoiate României în 1951 și au mai fost folosite încă un deceniu.
În cadrul expoziției permanente a Muzeului Național al Marinei Române, în secțiunea dedicată perioadei interbelice, poate fi admirată macheta distrugătorului „Regele Ferdinand”, alături de alte nave care au intrat în dotare în această perioadă și care și-au adus contribuția la efortul de război în Marea Neagră.
