Prin Decizia Ministerială Nr. 15 s-a creat la Galaţi, Şcoala Flotilei, Şcoala Specială pentru ofiţerii şi subofiţerii aflaţi în subordinea Comandamentului Flotilei, Şcoala Flotilei, prima instituţie de învăţământ naval din istoria marinei române moderne, cu scopul de a specializa în arma Marină ofiţeri şi subofiţeri de alte arme (infanterie, cavalerie, artilerie, geniu) pentru Corpul Flotilei. Cursurile aveau durata de doi ani. Directorul școlii era comandantul Flotilei. Şcoala a funcţionat până în anul 1892.

14 noiembrie 1936, prin Decretul-lege nr. 2620 din 14 noiembrie 1936, „pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Aerului şi Marinei”, se creează noua structură care coordona toată activitatea aeriană și navală a țării.

7 noiembrie 1877 – Bateria de artilerie „Perseverenţa” (3 mortiere de 150 mm şi 3 tunuri de 90 mm), armată de marinari, sub comanda maiorului Nicolae Dimitrescu-Maican, din Flotilă, a scufundat canoniera cuirasată otomană „Podgoriçe” („Podgoriţa”), vasul „Socrate” şi un şlep, nave care erau ancorate în spatele Ostrovului Chiftele, în aval de Calafat.

5 noiembrie 1941 – submarinul DELFINUL a torpilat o navă inamică.

Crucişătorul ELISABETA a intrat în apele teritoriale româneşti sub comanda locotenenţilor Alexandru Cătuneanu şi Paul Rădulescu, după ce nava a fost recepţionată la Newcastle (Marea Britanie), unde a fost construită.

3 noiembrie 1920: contraamiralul Constantin Niculescu-Rizea preia comanda marinei de la viceamiralul Constantin Bălescu.