23 noiembrie 1916 – a avut loc ultima misiune de amploare executată de Detașamentul de Marină din zona Turnu Severin. Marinarii au deschis focul cu un tun de 87 mm asupra monitorului „Maroș” din flota austro-ungară, aflat în fața Corabiei, reușind să-l avarieze și să-i producă pierderi. În ziua următoare, bateria de marină a deschis focul asupra unei baterii inamice, căreia i-a distrus un tun.

„Sprengboje C” și „Sprengboje D”, denumirile germane, erau mine de protecție a barajelor împotriva dragajului. Diferențele dintre cele două variante erau minore. Aparatul de distrugere era format din cutia pentru încărcătura explozivă, dispozitivul de armare, dispozitivul de dare a focului, dispozitivul de siguranță și un dispozitiv de declanșare. Exponatul nostru nu dispune de cutia cu încărcătura explozivă, dar pot fi admirate dispozitivul de siguranță cu piston hidrostatic și resortul puternic al aparatului de declanșare.

Prin Decizia Ministerială Nr. 15 s-a creat la Galaţi, Şcoala Flotilei, Şcoala Specială pentru ofiţerii şi subofiţerii aflaţi în subordinea Comandamentului Flotilei, Şcoala Flotilei, prima instituţie de învăţământ naval din istoria marinei române moderne, cu scopul de a specializa în arma Marină ofiţeri şi subofiţeri de alte arme (infanterie, cavalerie, artilerie, geniu) pentru Corpul Flotilei. Cursurile aveau durata de doi ani. Directorul școlii era comandantul Flotilei. Şcoala a funcţionat până în anul 1892.

14 noiembrie 1936, prin Decretul-lege nr. 2620 din 14 noiembrie 1936, „pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ministerului Aerului şi Marinei”, se creează noua structură care coordona toată activitatea aeriană și navală a țării.

7 noiembrie 1877 – Bateria de artilerie „Perseverenţa” (3 mortiere de 150 mm şi 3 tunuri de 90 mm), armată de marinari, sub comanda maiorului Nicolae Dimitrescu-Maican, din Flotilă, a scufundat canoniera cuirasată otomană „Podgoriçe” („Podgoriţa”), vasul „Socrate” şi un şlep, nave care erau ancorate în spatele Ostrovului Chiftele, în aval de Calafat.